Cum îi afectează etichetele pe copii

Oana Popa, antrenor voluntar în cadrul Zburd-Educație prin coaching, ne povestește, într-un articol foarte interesant pe blogul ei www.copiiminunați.ro, ce s-a întâmplat recent  in cadrul unei intalniri pe care am avut-o cu elevii unei clase la Liceul de Mecanica Fina cu care a ajuns sa discute despre  etichete. Am preluat câteva idei care vă pot interesa, pentru că experiența Oanei este relevantă:

<<Eram adunati intr-un cerc si fiecare dintre noi spunea, atunci cand ii venea randul, ce s-a mai intamplat frumos in viata lui de la ultima noastra intalnire.

La un moment dat a venit randul unui baiat, insa, pana sa apuce el sa spuna vreun cuvant, toti ceilalti au inceput sa strige : “ Sa zica prostul clasei”, “Spune prostule”, “Hai prostule”. Toate privirile erau indreptate asupra lui, insa el se uita in ochii mei. Am simtit atat de multa tristete in privirea lui! Revolta si in acelasi timp resemnare. M-a durut enorm acea privire si am simtit o nevoie puternica de a schimba acea situatie.

M-am intors catre cel care tipase cel mai tare, l-am privit in ochi si l-am intrebat, cu blandete : “Tie ti-a spus cineva vreodata ca esti prost?”

“Da. Tata imi spune tot timpul asta.” , mi-a raspuns baiatul zambind.

“Si tu il crezi?”

Au urmat cateva secunde de liniste. Zambetul de pe fata lui disparuse, iar ochii lui imi transmiteau exact aceleasi emotii: tristete, revolta si resemnare. Toate intr-o singura privire.

“Nu il cred!” a venit raspunsul intr-un final.

Era o afirmatie in care nu credea in totalitate, dar a rostit-o tipand, parca pentru a se convinge pe el ca este adevarat ceea ce spune.

Ceea ce a urmat a fost cu adevarat magic. Am vorbit cu copiii despre modul cum ne punem unii altora etichete, cat de mult rau ne fac ele si cat de mult ne afecteaza relatiile si increderea in noi insine.

Clasa cu copiii cei mai “recalcitranti” amutise. Erau toti doar ochi si urechi iar sufletele lor imi respirau cuvintele.

Au venit cu exemple de etichete pe care le-au primit in scoala sau acasa. Prost, tampit, indolent, nesimtit, obraznic, golan, smecher. Unuia dintre copii, pentru ca avea numele de familie un nume de fata, i se spunea “femeie”. Altul, pentru ca era priceput in jocurile pe calculator, era “desteptul”.

Am simtit ca pentru ei era o foarte mare usurare sa spuna aceste etichete si sa declare, in fata tuturor, ca nu cred in ele si nu sunt de acord cu ele.

Erau printre ele si “etichete pozitive”, insa acest lucru chiar nu conta. Revolta era aceeasi, indiferent cum era eticheta.

“Etichetele negative” provoaca nesiguranta, tristete, revolta si, la un moment dat, resemnare.

Daca intr-o anumita situatie ai primit o eticheta negativa, iti va fi frica sa te mai expui alta data in aceeasi situatie. Poate vei reusi sa te revolti impotriva etichetei si vei dori sa demonstrezi ca nu e adevarata, insa, in cazul in care vei esua din nou, instinctiv vei evita sa te mai expui si vei ajunge sa crezi in adevarul acelei etichete.>>